Cine este Batman?

— Ți-am spus, vreau să devin și eu Batman! a strigat Răducu.

— Ce prostie! a răspuns Oana.

— Ba nu, am văzut într-un film cum se face, trebuie să fii mușcat de un liliac. Am auzit că la vecinii de la ultimul etaj a intrat un liliac în casă când au lăsat geamul deschis! Asta înseamnă că are cuibul pe aici!

— Radule, te rog să nu faci prostii, l-a certat Oana. Dacă nu ești cuminte, te spun la mami și tati!

— Bine!

Băiatul a părut că renunță la idee, dar seara, după ce toată lumea s-a culcat, a deschis ușa care dădea din camera lui pe balcon.

— Hai, liliacule, vino să mă muști, a şoptit el.

Era deja întuneric, trecuse ora lui de culcare, dar puștiul a încercat să rămână treaz o vreme, întins în pătuțul lui. Însă, după un timp, ochii i s-au închis. N-a mai rezistat și a adormit.

Liniștea se lăsase în tot apartamentul, doar lumina portocalie a becului de pe stâlpul din fața blocului îi veghea somnul.

Deodată, o umbră neagră s-a strecurat pe balcon. Zbura în zigzag, prea repede și prea ciudat pentru a fi o pasăre. Părea că vrea să intre în casă prin ușa deschisă.

Observând pericolul, Pufi, puiul de pisică, s-a repezit din întuneric.

— Stai! Cine ești și ce cauți?

— Sunt Batman și am venit să-l mușc pe băiatul care stă aici, mi-a spus o libelulă că m-a chemat!

— Lasă-l în pace! a strigat Pufi. N-ai ce căuta aici! Eu păzesc ușa asta și nu-ți dau voie să intri!

— Dă-te la o parte! Sunt Batman, nu mă poți opri!

Spunând acestea, liliacul s-a ridicat în zbor, până aproape de tavan. Pufi încerca să sară cât mai sus, dar îi era imposibil să-l atingă.

— Vai, ce amuzant! s-a auzit un hohot de râs de undeva din colțul balconului.

Era Ping, păianjenul. Se ridicase de pe pânza lui și privea spectacolul, distrându-se de minune.

— Chiar crezi că dacă îți fâlfâi aripile ălea mari și negre te transformi într-un supererou? a continuat Ping. E ca și cum aș spune că eu sunt Spiderman, doar pentru că sunt păianjen!

— Ba nu, chiar sunt erou! s-a încăpățânat liliacul. O să vedeți! Îl mușc pe băiat și o să devină și el supererou!

— Tu ai stat prea mult cu capul în jos și ai înnebunit? a râs din nou păianjenul Ping.

Însă liliacul era hotărât să intre în cameră. Pufi se cățărase între timp pe măsuța de paie și a sărit spre el, încercând să-l prindă cu lăbuța. Însă liliacul s-a ferit cu repeziciune. Pufi a căzut pe podeaua balconului, mârâind furios. Liliacul s-a îndreptat din nou spre ușă.

— Stai, nu ai voie să intri!

— Hei, ce-i gălăgia asta? s-a auzit o voce supărată.

Toți au întors capetele spre balustrada balconului. Acolo aterizase vrăbioiul Nono. Era mai zburlit ca niciodată.

— Îmi făcusem și eu culcuș în magnolia din fața blocului, și m-ați trezit cu țipetele voastre! a continuat el, supărat. Ce s-a întâmplat?

— Păi uite, nebunul ăsta se crede Batman și vrea să muște copilul!

— Dar chiar sunt Batman!

— Da, e așa de convins, că am început și noi să ne întrebăm cine e cu adevărat! a mârâit Pufi.

— El? Îl știu toate păsările din cartier. Nu-i nici un Batman. E Tobi, cel mai mic dintre liliecii din podul blocului!

Toți cei aflați pe balcon au râs. Liliacul a izbucnit în lacrimi.

— Ei, acum de ce plângi? a întrebat Ping, căruia i se făcuse milă de micul liliac.

— Pentru că râdeți de mine. Toate animalele râd de noi, spun că suntem urâți. Și oamenii ne ocolesc, le e frică. Voiam să mă simt și eu erou, o dată în viață! Să fac un lucru bun!

— Dar voi, liliecii, chiar sunteți niște eroi, i-a explicat vrăbioiul Nono. Unii oameni nu știu, dar le sunteți foarte folositori. Mâncați țânțari, molii și alte insecte dăunătoare.

— Iar cei care trăiesc pe lângă terenuri cultivate fac și mai mult bine, a adăugat Ping. Ei vânează insectele care distrug culturile. Oamenii n-ar avea recolte la fel de bogate dacă n-ați fi voi!

— Deci nu sunt așa de rău, până la urmă? a întrebat plin de speranță micul liliac.

— Sigur că nu! Doar să nu muști pe nimeni!

— Promit, a zâmbit Tobi.

— Bine. Atunci, o să fii prietenul nostru. Seara, dacă te plictisești, poți să vii în Balconul Verde, să te joci cu noi!