Pufi și colierul din pădurea maimuțelor

Pufi, pisica cu blăniță moale și privire neastâmpărată, tocmai se întinsese la soare pe acoperișul casei, când un vânt ușor a început să-i fluture eșarfa.

— Ooo, nu acum, eșarfo, tocmai m-am spălat pe lăbuțe! a miorlăit ea.

Dar eșarfa continua să fâlfâie. Pufi a simțit că-i vine cheful să plece într-o călătorie.

— Bine, hai să mergem, atunci. Tocmai am visat o insulă cu palmieri, deci vreau să mă duci într-un loc exotic. De exemplu, în Indonezia, acolo e plin de insule!

După un zbor lung peste ocean, pisica a văzut o insulă verde, plină de palmieri și terase de orez care sclipeau în soare.

Eșarfa a coborât ușor, iar Pufi a aterizat într-o pădure cu arbori înalți, liane lungi și statui vechi, de piatră, acoperite de mușchi.

— Minunat! a suspinat Pufi.

Deodată, dintr-un copac a sărit ceva mic, pufos și foarte energic.

— Bau!

Pufi a țipat și a sărit trei pași în spate. În fața ei stătea o maimuțică cu ochii jucăuși și o floare în păr.

— Haha! Te-am speriat! a chițăit maimuțica. Bine ai venit în Pădurea Sacră a Maimuțelor din Ubud! Eu sunt Lila! Aici locuiesc peste 1200 de maimuțe!

— Eu sunt Pufi, pisica zburătoare! Și n-am fost speriată deloc… doar am exersat un salt acrobatic! Deci, am ajuns în Indonezia?

— Da, ești în Bali, una dintre insulele din Indonezia. Indonezia are 17.000 de insule și cei mai mulți vulcani activi din lume. Chiar aici avem muntele sacru, Agung, care uneori mai erupe!

— Vai, sper că nu ne pregătește vreo surpriză fix acum!

Lila a râs.

— Pufi, esti amuzantă, o să ne înțelegem de minune!

Pisica a privit în jur, uimită de frumusețea locului: maimuțele alergau printre statui vechi, turiștii făceau poze, iar un mic râu curgea printre copaci.

— E locul nostru sacru, a spus Lila. Oamenii vin aici să vadă maimuțele și templele. Dar trebuie să fim atenți: pădurea are tainele ei!

— Taine? Ce fel de taine? a întrebat Pufi cu urechile ciulite.

— Ei bine, azi-noapte am auzit că cineva a furat un colier din templul pădurii! Aici, statuile zeităților din temple au coliere de flori în jurul gâtului.

— Un mister? Îmi plac misterele! a mieunat Pufi încântată. Hai să-l găsim!

Au început să caute în jurul templului. Se uitau cu atenție în jurul lor, căutând orice indiciu. Lila a ridicat o coajă de pe jos și a observat pe ea un semn: o floare mică de hibiscus.

— Hmm… asta poartă doar maimuțele din tribul de pe pod!

Au mers prin junglă, într-un labirint de liane, până au ajuns la un pod ce traversa râul. Pe pod, o maimuță bătrână păzea drumul.

— Stați! Ce căutați pe aici? De ce vreți să treceți peste podul meu?

— Domnule paznic, a spus Pufi politicoasă, căutăm un colier de flori furat. L-ați văzut cumva?

Maimuța le-a aruncat o privire morocănoasă.

— Poate da, poate nu… o să-ți răspund doar dacă treci un test!

— Ce test?

— Trebuie să traversezi podul fără să atingi scândurile!

— Asta-i treabă ușoară pentru o pisică, a spus Pufi. Nu pot sări, dar pot merge pe balustradă.

— E balustradă sau șarpe? a râs maimuța.

Privind mai atentă, Pufi a observat că ceea ce părea o simplă balustradă avea, de fapt, forma unui șarpe uriaș, ce o privea amenințător. În aceeași secundă, a făcut un salt înapoi.

Totuși, șarpele nu părea să se miște. Cu pași ușori, pisicuța s-a apropiat din nou. Era vreo șansă ca șarpele să doarmă? Sau măcar să fie un șarpe cumsecade, care s-o lase să treacă?

Trebuia să-și învingă frica. Și-a luat inima în dinți și a atins cu vârful lăbuței coada șarpelui. Era rece și tare.

— Hei, e doar o sculptură în piatră! a strigat ușurată pisicuța și a traversat balustrada din câteva salturi.

— Felicitări, a spus maimuța cea bătrână. Am vrut să văd dacă îți poți învinge teama!

—  Și răspunsul la întrebarea mea?

— Îți dau un indiciu: caută cel mai bătrân copac!

Pufi a observat un copac cu trunchiul mai gros decât al tuturor celorlalți. Urmată de Lila, s-a cățărat în el. 

Într-adevăr, într-o scorbură era un superb colier din flori colorate. Lângă el au găsit o maimuță mică ce tremura.

— Aha! Deci tu ești hoțul!

— Iertați-mă! a suspinat micuța. Nu voiam să-l fur, doar… mi se părea frumos. Am vrut să-l dau mamei mele bolnave, să-i aducă noroc.

Pufi și Lila s-au privit. Le era milă de puiul de maimuță.

Lila a zâmbit:

— Trebuie să duci înapoi ce ai luat. Dar am o idee, hai să facem împreună un colier și mai frumos!

Cele trei prietene au confecționat un alt colier din flori și frunze pentru micuța maimuță.

Când au pus colierul original înapoi, o rază de soare a trecut printre copaci, luminând statuia.

— Uau, parcă zâmbește! a spus Lila. Maimuța Rege ne mulțumește!

Spre seară, în pădure s-a așternut liniștea. Pufi și Lila s-au așezat pe o rădăcină mare, privind apusul.

— Bali e minunat, a spus pisica. Am aflat că aici oamenii și animalele trăiesc aproape de natură, iar fiecare loc are un spirit protector.

— Da, a spus Lila visătoare. În fiecare zi aducem ofrande de flori și frunze pentru zei și pentru pădure.

— Dar acum trebuie să plec acasă, a oftat Pufi.

— Nu pleca! Mai avem atâtea temple și plaje de explorat, atâtea fructe exotice de gustat!

Pufi a zâmbit:

— Promit că mă întorc. Și data viitoare te învăț și pe tine să zbori cu eșarfa mea magică!

Lila a râs:

— Abia aștept!

Pisica și-a înfășurat eșarfa în jurul gâtului, a făcut o piruetă și s-a ridicat ușor în aer. De sus, a văzut Pădurea Sacră strălucind în apus, maimuțele jucându-se printre statui, iar Lila făcându-i cu mâna.

— La revedere, prietena mea din Ubud! a strigat Pufi.

Eșarfa a fluturat, ducând-o spre următoarea aventură.