Pufi călătorește în Egipt

Pufi se plictisea. Era un pui de pisică alb cu maro, care se juca toată ziua cu copiii familiei cu care locuia. Însă acum familia plecase în vacanță și Pufi se învârtea toată ziua prin curte.

Deodată, ceva i-a atras atenția. Pe gard, într-un colț, se agățase un obiect roșu care fâlfâia, deși nu bătea vântul.

Era o eșarfă. Curioasă, ca toate pisicile, Pufi a dat cu lăbuța până a reușit să o dea jos. Era de mătase, de un roșu viu, strălucitor.

— Vaaaiii, ce pisicuță frumoasă o să fiu cu eșarfa asta! Ce bine îmi stă cu roșu! a strigat Pufi, în timp ce își lega eșarfa la gât. Toți pisoii de pe stradă o să stea la coadă să-mi ceară autografe!

Însă nici nu a apucat bine să termine gluma, și a simțit cum o forță o ridică din iarbă, în timp ce eșarfa de la gât începuse să fâlfâie cu putere.

— Bun venit pe pânza noastră, s-a auzit o voce sonoră. Care e destinația?

— Stai, ce? a mârâit Pufi, îndată ce și-a regăsit vocea. Cine a vorbit? Ce se întâmplă?

— Eu sunt eșarfa zburătoare, nu știai? Of, pisicile astea, toate sunt cu pluta! De ce să fii cu pluta, când poți să fii cu eșarfa?

De uimire, Pufi a trecut cu vederea răutatea și a întrebat:

— Eșarfă zburătoare? Cum adică?

— Simplu, cât timp sunt la gâtul tău te pot duce în zbor oriunde vrei. Trebuie doar să spui formula magică.

— Și care-i aia?

— “Eșarfă roșie, puf de nor, poartă-mă și pe mine-n zbor!”. Și apoi adaugi locul în care vrei să ajungi.

Pufi a simțit nevoia să miaune de fericire. Era atât de plictisită de atâta stat singură acasă, încât ideea de a se plimba prin lume părea distracția perfectă.

— Deci mă poți duce oriunde?

— Sigur! Ce alegi?

— Păi… ia să mă gândesc un pic! Familia mea a plecat în vacanță în Egipt, deci mă gândeam că aș putea vizita și eu Egiptul.

— Perfect!

Pufi a recitat formula magică și a simțit cum se ridică și începe să plutească cu viteză. Aerul îi șuiera pe la urechi, îi mângâia blănița. A trecut printr-un fel de ceață, care de fapt era un nor.

Deodată, a văzut că se ridicase deasupra unui covor alb și pufos.

— Uau, uite, vată de zahăr! Coboară puțin, vreau și eu să gust!

— Nu-i vată se zahăr, așa se văd norii când te înalți deasupra lor! a auzit răspunsul.

După o vreme, norii au dispărut, și Pufi a observat dedesubt un fel de covor gălbui.

— Aha! Ăsta trebuie să fie deșertul, am auzit despre el!

După cum v-ați dat seama, Pufi e o pisică foarte vorbăreață, așa că tot drumul a comentat și a trăncănit. Când a început să se apropie de pământ, a văzut niște forme uriașe, de culoarea nisipului.

— Trei gogoși gigantice? Oare egiptenii chiar au fost așa pofticioși? a mieunat Pufi.

În sfârșit, a aterizat pe nisipul fierbinte. De aproape, și-a dar seama că ceea ce văzuse nu erau gogoși, ci trei construcții din blocuri de piatră, cu vârful ascuțit și laturile triunghiulare, atât de înalte încât amețea încercând să le privească.

— Ești turist? a auzit o voce în apropiere.

Întorcând capul, Pufi a văzut lângă el o cămilă înșeuată, care rumega liniștită.

— Bun venit în Egipt! a adăugat această. Eu sunt Karim, cămiloiul-ghid. Ești la Giza, lângă Cairo, locul unde au fost construite cele mai celebre piramide din Egipt. Vrei un tur cu glume incluse?

Pufi a chicotit:

— Dacă e cu glume și mistere, sunt pregătită!

— Atunci, începem cu marea piramidă a lui Keops. Știai că are peste 4.500 de ani? E făcută din mai mult de 2 milioane de blocuri de piatră. Fiecare cântărește cât o… turmă de hipopotami, a spus Karim, râzând.

— Atunci sigur n-o mută nimeni cu roaba, a râs Pufi.

— Aproape la fel de mari sunt celelalte două piramide pe care le vezi în depărtare, a continuat Karim, dornic să-și dovedească pe deplin calitățile de ghid. Au fost construite de Kefren și Mikerinos, doi faraoni celebri.

— Ce înseamnă “faraon”? s-a mirat Pufi.

— Așa erau numiți regii în vechiul Egipt.

— Aha, deci erau regi, cam cum sunt eu regină la mine în casă!

— Păi să știi că la egipteni pisicile chiar erau considerate animale sacre, există o grămadă de statui și desene cu pisici!

— Deci primeau tot respectul cuvenit. Hm, îmi place Egiptul, e o țară superbă, a râs Pufi.

Chiar când spunea asta, privirile i-au căzut asupra unui obiect care a uimit-o atât de tare, încât nu și-a putut opri un mieunat ascuțit.

— Uau! Dar ce-i acolo? O pisică uriașă care păzește piramidele?

Într-adevăr, era un animal uriaș, de piatră, care avea un corp de pisică, sau poate chiar de leu.

— Știu că ți-ar plăcea să fie pisică, a râs Karim, dar uită-te mai atentă. Nu vezi nimic ciudat?

— Nu! Adică, stai! Are cap… da, capul e de om.

— E un animal ciudat, cu cap de om. Unii zic c-ar avea chipul faraonului Kefren.

— Deci faraonii erau pe jumătate pisici?

— Nu, erau oameni normali. Dar statuia asta se numește sfinx. Jumătate om, jumătate animal. Păzește piramidele de mai bine de patru mii de ani.

Pufi și-a pus lăbuțele în șold:

— Dacă păzește de mii de ani, ar merita o vacanță și-o pătură pufoasă!

Karim nu prea a gustat gluma. El era mândru de sfinx și piramide. Așa că a schimbat vorba:

— Bine, hai atunci să îți arăt niște hieroglife.

— Hiero— ce?

— Hieroglife. Pe vremea Egiptului antic nu exista un alfabet, cu litere, dar ei au inventat un sistem de scriere în care fiecare desen însemna un cuvânt.

— Serios? Și poți să-mi citești ceva? a spus Pufi, care se holba la desenele scrijelite pe o coloană de piatră, fără să înțeleagă nimic.

— Uite, aici scrie: „Pufi este cea mai curajoasă pisică călătoare!”

— Karim, acolo e o pasăre, o mână și un ochi.

— Pai și tu ai zburat ca o pasăre!

— Eu cred că habar n-ai să descifrezi hieroglife! Dar oricum, a fost foarte interesant ce am văzut!

— Da, acum e timpul să ne relaxăm. Te invit la o plimbare pe malul Nilului. Nilul e un fluviu imens care traversează Egiptul. Noi suntem în apropiere de Cairo, capitala țării.

Cei doi prieteni s-au îndepărtat de piramidele uriașe din piatră și de sfinxul care le păzea. Au părăsit nisipul deșertului și au ajuns pe malul unui rău uriaș, umbrit de palmieri.

— Ce bine că mai văd și eu ceva verde, după atâta nisip și atâtea pietre, a mieunat Pufi, amintindu-și că era pisică și că pisicile sunt, prin definiție, leneșe.

Abia aștepta să se așeze în iarbă, să se odihnească, eventual să tragă un pui de somn. Căldura deșertului și toate lucrurile văzute o obosiseră.

— Te invit la niște bunătăți egiptene, a zâmbit Karim.

S-au așezat la umbra unui palmier și au gustat curmale.

— Totusi, mi-am adus aminte că am niște bobițe în curte. Parcă mai mult îmi place mâncarea de pisici, a spus Pufi. Cred că e timpul să merg acasă!

— Drum bun, atunci!

— Mulțumesc pentru lucrurile interesante pe care mi le-ai arătat, Karim, a mai adăugat Pufi, în timp ce se pregătea să rostească formula pentru a pune în mișcare eșarfa magică. Azi am învățat că piramidele nu sunt făcute din gogoși, ci din blocuri de piatră, că Sfinxul nu miaună, dar e impunător, și că egiptenii au fost adevărați arhitecți. Nota 10 pentru Egipt!