Cearta dintre Edu și Ping

Fluturele Edu era încântat. Venise vara și culorile lui străluceau tot frumos în lumina soarelui. În plus, avusese timp să învețe să facă fel și fel de acrobații în zborul lui.

— O să vă arăt un spectacol de dans în aer! s-a lăudat el.

Toți cei din Balconul Verde s-au strâns pentru a admira spectacolul. Edu a început să plutească prin aer, rotindu-se, ocolind în viteză plantele din ghivece, ascunzându-se în spatele florilor și apoi reapărând. Erau superbe aripile lui, colorate în nuanțe vii de portocaliu, maro, alb și negru.

Toată lumea a aplaudat. De fapt, nu chiar toată lumea. Păianjenul Ping, care rămăsese îmbufnat în colțul lui, a mormăit:

— Mare lucru! Oricine poate să se fâțâie prin balcon! Nu trebuie să fii vreun geniu pentru asta!

— Serios? a spus Edu, pe care cuvintele păianjenului îl deranjaseră. Dacă e așa simplu, poftim, zboară și tu!

Ping l-a privit furios. Știa bine că el nu putea zbura și nici nu avea corpul colorat. Fiind mic și negru și trăind într-un colț, trecea neobservat de cele mai multe ori.

— Nu-i cine știe ce să poți zbura. Și Api zboară, și Nono, dar ei nu se laudă atâta. Ce fac eu e mult mai greu. Cu picioarele mele puternice împletesc pânze complicate. Nu oricine e în stare să facă o pânză bună. Trebuie să găsești de ce să o agăți, să îți calculezi cât de întinsă și de groasă să fie, să aranjezi firele cu atenție. Nu oricine poate face asta!

— Probabil, dar eu pot zbura și tu nu! Și pe mine m-a admirat toată lumea azi, nu pe tine!

— Nu-i adevărat!

— Ba da! Și, pentru că le-a plăcut atât de mult spectacolul de dans în zbor, o să mai dau unul și mâine dimineață!

Păianjenul Ping era furios. Toate animalele din balcon îl admirau pe Edu. În schimb pe el, care făcea o muncă mult mai dificilă, nu-l lăudase nimeni.

— Lasă, mai vedem noi cu spectacolul de mâine! a bombănit el amenințător.

Așa că noaptea, după ce toți ceilalți au mers la culcare, Ping a început să lucreze la cea mai mare și complicată pânză din viața lui. A țesut-o printre ghivece, agățând-o de crenguțele plantelor, în toate locurile pe unde dansase fluturele cu o zi înainte.

— Na, să vedem ce spectacol mai faci mâine! a râs el.

Fusese o muncă grea, care durase până în zori, dar Ping era mulțumit de rezultat. Cu siguranță, Edu nu va reuși să își mai țină spectacolul promis.

Dimineața, când Edu a venit pe balcon, a văzut imediat pânza.

— Hei, ce-ai făcut? a strigat el.

— Am vrut să-ți arăt care din noi e mai tare. Dacă eu nu vreau, nu mai ții nici un spectacol!

— Pe bune? Chiar crezi că firișoarele astea subțiri o să mă împiedice? a râs Edu.

— Firele mele sunt mai puternice decât crezi tu, a răspuns Ping.

Însă fluturele nu l-a luat în serios. Niște fire aproape invizibile nu puteau să-l împiedice pe el, marele artist.

— O să-ți stric pânza cu o singură fâlfâire din aripi, l-a amenințat el.

— N-ai decât să încerci!

Fluturele Edu chiar asta avea de gând să facă. S-a apropiat de pânză și a dat puternic din aripi. Dar, spre groaza lui, a simțit cum acestea se lipesc de firele transparente.

Fusese prins în plasă. A încercat să se smulgă, dar cu cât se zbătea mai mult, cu atât firele se încâlceau mai tare în jurul corpului său. Aripile i se strânseseră, i se lipiseră de corp, nu își mai putea mișca nici picioarele. Începuse să se sufoce.

— Ajutor! a strigat el, cu o voce gâtuită.

Păianjenul Ping se bucurase la început, când dovedise că plasa țesută de el era suficient de puternică pentru a-l opri pe fluture. Apoi însă, văzându-l cum se zbate și se încâlcește tot mai tare, s-a speriat. Știa că firele îl pot sufoca și, oricum, va muri de sete și de foame, prins în pânză.

— Edu, dă mai tare din aripi, a strigat el.

— Nu pot! Scoate-mă tu de aici!

Însă Ping nu putea face asta. Firele erau prea încâlcite și, dacă voia să te taie cu dinții sau cu ghearele, putea să îl rănească pe Edu.

— Cine poate să ne ajute? a întrebat el disperat. Eu sunt prea mare!

Cip, tatăl familiei de furnici, privea speriat spectacolul.

— O să încercăm noi să tăiem firele, a spus. Suntem mici și ne putem strecura printre ele, și avem fălci puternice.

Întreaga colonie de furnici a început să muncească pentru a-l elibera pe Edu. Nu era o muncă ușoară, dar lucrând împreună au reușit.

Edu a fluturat aripile de câteva ori, nevenindu-i să creadă că e liber.

— Îmi pare rău, a spus Ping, n-am vrut să te rănesc. Eram supărat că toată lumea te lăuda și nimeni nu mă băga în seamă și pe mine!

— Și mie îmi pare rău, a răspuns Edu. Acum am înțeles ce lucruri grozave poți face. Chiar dacă pânzele tale nu sunt colorate și nu toată lumea le vede, sunt opera unui geniu!

— Cred că amândoi faceți lucruri minunate, a spus Pufi, puiul de pisică. Edu, tu ești un artist, iar Ping e un adevărat inginer. Amândoi faceți lucruri bune!

— Da, a adăugat vrăbioiul Nono, deși sunteți atât de diferiți, vă admirăm pe amândoi. Fiecare dintre noi are talentul lui și trebuie apreciat!